Îmi simt inima ca o peșteră părăsită,
O peșteră atât de pustie,
Încât nimic nu se-ntâmplă în ea...
Bătea vântul și șuieratul se transforma în tăcere,
Moartea izvora din liniște ca un demon
Unde ești îngerașule?
M-ai părăsit?
Odată cu tine m-a părăsit tot ce era viu,
Chiar și îngerul păzitor m-a părăsit
Ai rămas un gol, care deja face parte din mine.
O inimă tare-ai strivit!...
Tot ce-am rămas e tot ce-ai pierdut...
Tu... nu ai greșit,
Ai luat din mine cât ai avut...
No comments:
Post a Comment